Tabloul cel mai real

Un împărat făcu un concurs printre pictori: cel care va reprezenta cel mai bine pacea într-un tablou va câştiga un premiu. 

Mulţi artişti îşi încercară norocul, dar numai două tablouri reţinură atenţia împăratului. Primul reprezenta nişte munţi înalţi, cu creste armonioase, care se reflectau într-un lac splendid, albastru ca cerul. O imagine perfectă a păcii şi a seninătăţii. 

Al doilea, pictat de un călugăr zen, reprezenta tot nişte munţi, dar aceştia erau sălbatici, abrupţi, siniştri, profilându-se pe un cer brăzdat de fulgere ameninţătoare. Dar, într-un colţ, lângă o cascadă spumegândă, se vedea, într-o gaură a falezei, pe o stâncă, un micuţ arbust în care o pasăre îşi construise cuibul şi clocea liniştită. Ce tablou a ales împăratul? 

Pe al doilea, căci, zise el, "pacea trebuie să o găsim în inima noastră, chiar în mijlocul celor mai mari dificultăţi." Pacea nu există dacă ea nu există în noi înşine.