Nimeni nu mai văzuse vreodată un măgar în Guizhou, până când, într-o zi, un excentric aduse unul cu vaporul. Neştiind însă la ce să-l folosească, îl abandonă în munţi.
Un tigru, văzând această creatură cu aspect straniu, îl luă drept o divinitate.
Ascuns în pădure, începu să-l studieze; apoi se aventură în afara tufişurilor, rămânând totuşi la o distanţă respectuoasă.
Într-o zi măgarul începu să ragă prelung; tigrul, îngrozit, o rupse la fugă cât îl ţinură picioarele. Dar se întoarse să arunce o privire şi îşi zise că această divinitate nu era atât de înfricoşătoare la urma urmei.
Obişnuindu-se cu răgetele măgarului, tigrul se apropie de el fără a risca încă să îl atace.
Când crezu că îl cunoaşte bine, începu să îndrăznească mai mult: se frecă de el, îl împinse, îl enervă, până când măgarul, cuprins de furie, îi trase o copită.
"Este tot ce ştie să facă.", îşi zise tigrul.
Atunci se aruncă asupra măgarului, îl sfâşie în bucăţele şi îl devoră.
Sărman măgar! Prin mărimea sa, el părea puternic, prin răgete, părea înfricoşător. Dacă nu şi-ar fi dezvăluit toate talentele, tigrul n-ar fi îndrăznit să-l atace. Dar, prin lovitura de copită, măgarul îşi semnase propria condamnare la moarte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu