Brutarul şi fermierul

Brutarul dintr-un mic orăşel îşi cumpăra untul de la un fermier din localitate. Într-o zi, la întoarcerea acasă, brutarul cântări untul care tocmai i se vânduse şi constată că fermierul redusese cantitatea de unt, continuând să ceară acelaşi preţ. Îl acuză pe fermier de fraudă, îi intentă proces şi amândoi ajunseră în faţa judecătorului.
Acesta îl întrebă pe fermier:
- Aveţi greutăţi de cântărit untul?
- Nu, domnule...
- Şi cum faceţi să cântăriţi untul pe care îl vindeţi?
Fermierul răspunse:
- Ei bine, când brutarul a început să cumpere unt de la mine, m-am gândit că era corect ca şi eu să-mi cumpăr pâinea de la el. Din ziua aceea, folosesc pâinea lui de jumătate de kilogram ca măsură pentru untul pe care îl vând...

Dumnezeu şi pâinea

În timpul războiului, o bunică evreică îi dădu nepotului său o bucată de pâine goală pe care unsese, pe o singură parte, un strat subţire de untură de gâscă... 

Din nefericire, pâinea căzu din mâinile copilului, tocmai cu partea unsă în jos. Plină de ţărână amestecată cu untură, evident, pâinea nu mai era de mâncat. 

Bunica, furioasă, exclamă: "Dumnezeu nu e bun! De ce nu a făcut ca pâinea să cadă cu partea uscată în jos? Nepotul meu ar fi putut-o mânca." 

Şi întrucât simţea că furia o face să-şi piardă credinţa, se duse în grabă la rabinul satului şi îi povesti ce se întâmplase. 

Omul sfânt se gândi câteva clipe, apoi îi zise cu o voce blândă: "Bună doamnă, Dumnezeu nu este rău, pur şi simplu, dumneata nu ai uns partea care trebuia."